La sfârșitul partidei, Radu Voina era extenuat. Avea ochii injectați de oboseală, dar liniștit în adâncul sufletului că a reușit în cele din urmă să ducă naționala României pe un podium al unui turneu final. După a treia tentativă. În orice caz, 2010 i-a aparținut în totalitate, având în vedere că a jucat și finala Ligii Campionilor cu Oltchim.
Cum vă simțiți după finala cu Danemarca? Conform bancului, nu mai pot, dar mă obligă părinții. După zile mai urâte a venit și această frumoasă zi. Foarte puțini mai credeau în răbufnirea fetelor, chiar și eu mă temeam că vor ridica piciorul după înfrângerea cu Suedia. Personal, nu mă așteptam la o asemenea reacție, în condițiile în care fetele au adormit abia spre dimineață după meciul cu Suedia.
Cum priviți acest rezultat? Locul 4 cred că este cel mai urât loc la un turneu final, iar bronzul e cel mai meritat. Chiar dacă este mai puțin strălucitor decât argintul, a fost obținut cu sacrificii extraordinare.
Iar acest scor 16-15? Ca pe vremea când eram noi jucători (n.r. în 1974 Voina câștiga titlul mondial), cu luptă și sacrificii, care poate că au lipsit în unele jocuri de aici. Dar acum nu mai contează. Ați făcut un cadou frumos românilor cu această medalie? Cadoul frumos este în primul rând pentru fete. Cine vrea, să se bucure de această medalie, cine nu, să nu se bucure. Eu nu sunt priceput la palmarese, dar cred că am obținut o medalie care ne-a lipsit.¢
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER